Atletism ca disciplina de studii

INTRODUCERE ÎN ATLETISM

Plan
1.Importanţa instructivă, asanativă şi aplicativă a practicării exerciţiilor atletice
2. Clasificarea şi caracteristica exerciţiilor de atletism
3. Sarcinile şi conţinutul cursului de atletism în instituţiile de cultură fizică

     Atletismul este o probă sportivă, care este compusă din marşul sportiv, alergări, sărituri, aruncări şi poliatloane. Tradus din limba greacă veche noţiunea de atletism se explică prin „exerciţii, luptă, duel”.
Deseori atletismul este numit „regina sportului”. Aceasta e din cauza că programul lui la concursuri este consistent -la Jocurile Olimpice sunt incluse 24 probela bărbaţi şi 23 probe -la femei.

     Exerciţiile atletice au o acţiune multilaterală asupra organismului uman:

1. Dezvoltarea calităţilor motrice:
b) forţa explozivă;
a) rapiditatea;
c) anduranţa (rezistenţa);
d) supleţea;
e) detenta
2. Au importanţa asanativă
3. Formează ţinuta corectă
4. Reglează greutatea corpului
5. Au însemnătate aplicativă
6. Dezvoltă calităţile volitive

II. Marşul sportiveste cel mai simplu mijloc de deplasare a omului, poate fi practicat la orice vârstă şi sex. La marşul ritmic şi îndelungat se includ toate grupele de muşchi, aproximativ 85%, se intensifică lucrul organelor sistemului cardiovascular, respirator, se intensifică schimbul de substanţe.

Concursurile la marşul sportiv se desfăşoară pe culoarele stadionului, pe şosele, alee şi se petrec la următoarele distanţe: 5 km, 10 km, 20 km şi 50 km.
În timpul marşului sportiv atletul nici pe un moment nu va pierde sprijinul cu solul, prin urmare va fi exclusă faza de zbor, fiindcă dacă va fi faza de zbor aceasta înseamnă trecerea la alergare. La încălcarea acestor reguli, atletul este exclus din concurs.
Alergările–cele mai răspândite exerciţii atletice, care sânt incluse la toate concursurile sportive.
În conformitate cu clasificarea în vigoare există 4 varietăţi ale alergării.

Alergările pe teren plat:

1) alergarea pe distanţe scurte (viteză): 60 m, 100 m, 200 m şi 400 m
2) alergările de semifond: 600 m, 800 m, 1000 şi 1500 m
3) alergările de fond; 3000 m, 5000 şi 10000m
Alergările cu obstacole:
1) alergarea de garduri la femei 50 m, 60 m, 100 m, 400 m, la bărbaţi 50 m, 60 m110 m şi 400 m
2) alergarea cu obstacole –3000 m la maturi şi 2000 m la juniori (la fiecare cerc sunt 5 obstacole dintre care unul este groapa cu apă).

Alergarea de ştafetă

La concursuri sunt incluse ştafete atât la bărbaţi, cât şi la femei: 4x100 m, 4 x 400 m ştafete clasice sunt şi ştafetele mixte: 100 m + 200 m + 400 m + 800 m sau 800 m +400 m + 200 m + 100 m.
Alergările în condiţiinaturale (pe teren variat) –aşa numit crosul, până la distanţa de 15 km.
Concursurile pe distanţele mai lungi de 15 km inclusiv maratonul (42 km 195 m) se desfăşoară pe şosea.
Săriturile
După scopul lor deosebim sărituri cu trecerea obstacolelor verticale şi orizontale şi anume:
Săriturile în înălţime,prin următoarele procedee: a) forfecare simplă, b) prin văl, c) răsturnare laterală, d) rostogolire ventrală, e) „Fosbury-flop”.
Săriturile în lungime, prin următoarele procedee: a) cu picioarele îndoite (ghemuit), b) extensat; c) forfecare.
Săritura triplă (triplusaltul)
Săritura cu prăjina

PROBELE DE ARUNCĂRI:
-aruncarea mingii mici
-aruncarea grenadei
-aruncarea greutăţii
-aruncarea suliţei
-aruncarea discului
-aruncarea ciocanului

Poliatloanele
Probele clasice la bărbaţi este decatlonul, iar la femei -heptatlonul. Aceste concursuri se desfăşoară pe durata a două zile, şi anume:
Decatlonul (bărbaţi):prima zi -alergarea 100 m, săritura în lungime din elan, aruncarea greutăţii, săritura în înălţime din elan, alergarea 400m.
În a doua zi se petrec alergarea 110 m garduri, aruncarea discului, săritura cu prăjina, aruncarea suliţei, alergarea 1500 m.
Heptatlonul (femei):
-Prima zi: alergare 100 m garduri, săritura în înălţime din elan, aruncarea greutăţii, alergare 200 m; -a doua zi -săritura în lungime din elan, aruncarea suliţei, alergare 800 m.

III. În procesul însuşirii disciplinelor didactice, în special a atletismului, studenţii vor acumula cunoştinţe teoretice şi metodice ale educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv. Ei vor trebui să însuşească următoarele compartimente:
-bazele ştiinţifice şi organizazional-metodice ale sistemului de educaţie fizică;
-bazele general-metodice ale antrenamentului sportiv;
-bazele ştiinţifico-metodice, organizaţionale de dirijare şi metodele individuale de pregătire a sportivilor-atleţi de diferite vârste şi calificare sportivă;
-teoria şi practica contemporană a sportului atletic, orientările de bază şi rezultatele investigaţiilor ştiinţifice curente înregistrate în domenii tangenţiale;
-istoria evoluţiei atletismului ca probă de sport, a tehnicii exerciţiilor atletice, bazele metodicii instruirii şi antrenamentului sportiv, de asemenea metodica iniţială de pregătire la alte genuri de sport;
-bazele pedagogice generale, formele şi metodele educaţiei morale şi estetice a sportivilor.
Ţinând cont de sarcinile generale şi conţinutul cursului de atletism şi alte discipline, specialistul trebuie să poată efectua:
-planificarea,evidenţa, pregătirea multilaterală a atleţilor (fizică, tehnică, tactică, volitivă, morală) în dependenţă de particularităţile de vârstă, sex şi calificare sportivă;
-să manipuleze un larg arsenal de mijloace şi metode pentru dezvoltarea şi perfecţionarea calităţilor motrice de bază: forţă, viteză, rezistenţă, îndemânare şi mobilitate (supleţe).
-să dirijeze în cunoştinţa de cauză, ca profesionist, activităţile instructive şi de antrenament, de orientări diverse, în condiţii variate (în sală, pe stadion, pe teren variat), utilizând în mod creator cunoştinţele şi experienţa acumulată în procesul de instruire, practică pedagogică şi perfecţionare a măiestriei sportive;
-să poată executa ca model exerciţiile de atletism de bază;
-să soluţioneze în mod profesional problemele de orientare şi selectare a celor mai talentaţi copii din rândul tineretului, pentru activităţile de atletism;
-să realizeze activitatea ştiinţifică în domeniul atletismului, care are o mare importanţă teoretică şi practică, să utilizeze pe larg metodele avansate, inclusiv analiza fundamentală a literaturii speciale;
-să efectueze activitatea de organizare, arbitrare şi metodică în procesul pregătirii şi desfăşurării concursurilor şi manifestaţiilor sportive de masă cu caracter de asanare;
-să aplice în practică cunoştinţele medicale şi pedagogice, igienă a sportului, masajul sportiv şi reabilitarea sportivilor după traume;.
Prin urmare, compartimentele teoretice şi practice ale cursului de atletism, de rând cu alte discipline incluse în planul de studiu, asigură o bună pregătire a viitorilor specialişti pentru activitatea în cadrul diferitelor verigi ale sistemului de educaţie fizică.
BIBLIOGRAFIE:
1.N.G. Ozolin „Atletism”, Moscova, 1979
2.L.S. Homencov „Atletism”, Moscova, 1974
3.O.V. Kolodii „Atletismul” ,Chişinău, 1992
4.V.V.Uhov „Marşul sportiv”,S. Petersburg,1978
5.V.M. Abramov „Săriturile în lungime”,Moscova, 1981.