ISTORIA DEZVOLTARII ATLETISMULUI

SUBIECTE
1. Apariţia atletismului. Atletismul în Grecia antică. Jocurile Olimpice antice.
2. Apariţia atletismului contemporan. Atletismul la Jocurile Olimpice contemporane.
3. Istoria apariţiei şi dezvoltării atletismului în Moldova.

I.Apariţia atletismului. Atletismul în Grecia antică. 

Jocurile Olimpice antice (Olympiakoi Agones)

     Încă omului străvech iîi eraucunoscute alergările,săriturile şi aruncările–exerciţii,care stau la baza atletismului.Arheologii au depistat foarte multe obiecte, care confirmă faptul că, încăla începutul civilizaţiei, aceste exerciţii jucau un rol foarte important în viaţa cotidiană aomului primitiv. Este clar faptul că îna cele timpuri despre sport nici nu putea fi vorba. A apărut el cu mult mai târziu.Patri asportului poate fi considerată Grecia antică. Încă 27 secole în urmă, în localitatea Olimpia (Elida-locul de cult al Zeusului,care fost arsă în anul 426 e.n. de Teodosiu al II-lea), se petrece au sărbători sportive care au fost numite „Jocuri Olimpice”-de la denumirea localităţii (884p.e.n.-LikurgşiIfit–tratatul despre J.O.Tantal, Pelops şi Heracle-eroi ai miturilor). Sepetreceau J.O. o dată la patruani. În timpul sărbătoririi pe tot teritoriul Greciei se încheia pacea.

     Programul acestor sărbători era, îngeneral, atletic. La început, în programul Jocurilor era inclusă numai alergarea pe distanţa de un stadiu (dromos)-192,27m,600 tălpialeluiHeracle-lungimea stadionului.

De aici a apărut termenul, ,stadion’’. Mai mult de o jumătate de secol această distanţă de alergare,

–stadiodromul (dromusul), a rămas singura probă competiţională. Numai la jocurileXIV, în anul 724p.e.n,s-a petrecut proba de alergare pe distanța de două stadii(diaulos), iar de la JocurileXV (720p.e.n.) a început să se petreacă alergarea de fond–de la şaptela 20 de stadii (aprox.4km). Alergarea de două stadii era numită diaulos, iar 24 stadii–dolichodromos (sau dolichos).

      Din anu 708p.e.n., la Jocurile XVIII Olimpice, a început să se desfășoare pentatlonul care includea cinci probe, dintre carep atruatletice (alergarea dromos, aruncarea discului, săritura înlungime, aruncarea suliţei şi lupta (sau pali)). Săritura în lungime atleţii o îndeplineau cu hantele în mâini, ei considerau că aceasta ajută la majorarea mişcărilor de balansarea braţelor,dar şi la majorarea perioadei de zbor.

Discul era aruncat de pe o inălţime. Suliţa era ţinută cu un ştreang special din piele şi era aruncată nu la distanţă, dar in ţintă.Este foarte greu de comparat rezultatele de atunci cu cele contemporane. Dar totu  şi se poate de concluzionat că rezultatele erau bune. De exemplu, aruncătorul discului Flegius a aruncat discul peste riul Alfei, care avea olăţime de peste 50 metri. 

Disculeraaruncatdepeoînălţime.Suliţaeraţinutăcuunştreangspecialdinpieleşieraaruncatănuladistanţă,darînţintă.Estefoartegreudecomparatrezultateledeatuncicucelecontemporane.Dartotuşisepoatedeconcluzionatcărezultateleeraubune.Deexemplu,aruncătoruldisculuiFlegiusaaruncatdisculpesterîulAlfei,careaveaolăţimedepeste50metri.Înanul689p.e.n.aparalergărilecucarele,în648p.e.n.-pancrationul:luptașiluptacupumnii.

Câştigătoriicompetiţiilorerauproslăviţicuofoarteînaltăsplendoare:eieraupremiaţicucoroanedincrengidemăslin,careerautăiatecuuncuţitdinaurdepecopacibătrâni,careerauconsideraţisfinţi.Poeţiiscriaudespreeiimnurişibalade.Numelelorerauscriseînmonumentedinpiatră.

Peparcursula1168ani,Jocurileolimpices-aupetrecutde293ori.Înanul393sau396e.n.,imperatorulTeodosiusIaemisunordinprincareainterzisJocurileOlimpice,considerându-lejocuripăgîne.

AULOS

PRIZA SULIȚEI ÎN ANTICHITATE

VECHEA OLIMPIE

ȘTIAȚI CĂ ........

.......PrimulcampionolimpicalJOanticeadevenitCOREB(COROIBOS)dinELADAînprobadealergarepedistanţadeunstadiu(192,27m).

.....filozofiiSocrate,Pitagora,Platon,Aristotelșifondatorulmedicinei–Hipocrate,auparticipat,caatleti,laJocurileOlimpice?PlatonchiaraînvinsladouaedițiialeJocurilorOlimpicelapancration,unsportdecontactdefinitcaunmixintreboxsiwrestling.

.....MilodinCrotonestesingurulatletdintoatetimpurile,careareusitsaobținăvictoriilașaseediţiiconsecutivealeJO.

Despreacestasespunecă,imediatdupaincheiereauneiediţii,obişnuiasăcareunvițelnou-născutînspatetimpde4ani,pînalaurmătoareleJO.Laîncepereauneinoicompetiţii,elcăraanimalulmatur,careaveadejavîrstade4ani,înspatepeîntreagalungimeastadionului,iarapoiîlsacrificașiîlmînca.

JocurileOlimpiceaufostconsiderateobiceipăgînșiinterzisedupainstaurareacreștinismului,careligieoficialainGrecia.Acestevenimentaavutlocinanul393d.Hr.,lainițiativaîmpăratuluiromanTeodosiuI.

perioadadepatruanidintredouăedițiialeJOadevenitunadinuneltele,cuajutorulcăroragreciimăsurautimpul.

înprezent,laJocurileOlimpiceparticipăreprezentanțidinpeste200dețari.Pentrucomparație,OrganizatiaNatiunilorUnite(ONU)numărădoar193demembri.Aceastădiferențăsedatoreazapoliticilordiferitedeparticipare,laJOluîndparteșiatlețidinteritoriicare,politic,aparținaltorstate(Bermude,spreexemplu).

...... Statele Unite au găzduit cele mai multe ediții ale JO. Astfel, în SUA au avut loc 4 ediții ale Jocurilor Olimpice de vară(St. Louis –1904; Los Angeles –1932, 1984; Atlanta –1996), dar și tot atîtea ale celor de iarnă (Lake Placid –1932, 1980; Squaw Valley –1960; Salt Lake City –2002).

Sportiv şi pacificator......

ÎnistorieexistăunsingurparticipantlaJocurileOlimpice,careesteşilaureatalPremiulNobelpentruPace.EnglezulPhilipNoel-Bakeracuceritargintulînprobade1500metrilaJOdin1920(Anvers)şidistincţiaîn1959,înluptasapentrudezarmare.

Şi pe frig, şi pe căldură....

ExistăpatrusportivicareaucîştigatmedaliiatâtlaJO,câtşilaceledeiarnă.EddieEaganaluataurullaboxîn1920şitotaurlabob4în1932,pentruSUA.NorvegianulJacobTullinThamss-aîncoronatcuaurlasărituricuschiurile,în1924,iarîn1936aluatargintulalăturideechipajuldeiahtingalţăriisale.ChristaLuding-Rothenburger(GermaniadeEst)acuceritmedaliiolimpiceatâtlapatinajviteză,cîtşilaciclism,exactcaşicanadiancaClaraHughes

Atletism ca disciplina de studii

INTRODUCERE ÎN ATLETISM

Plan
1.Importanţa instructivă, asanativă şi aplicativă a practicării exerciţiilor atletice
2. Clasificarea şi caracteristica exerciţiilor de atletism
3. Sarcinile şi conţinutul cursului de atletism în instituţiile de cultură fizică

     Atletismul este o probă sportivă, care este compusă din marşul sportiv, alergări, sărituri, aruncări şi poliatloane. Tradus din limba greacă veche noţiunea de atletism se explică prin „exerciţii, luptă, duel”.
Deseori atletismul este numit „regina sportului”. Aceasta e din cauza că programul lui la concursuri este consistent -la Jocurile Olimpice sunt incluse 24 probela bărbaţi şi 23 probe -la femei.

     Exerciţiile atletice au o acţiune multilaterală asupra organismului uman:

1. Dezvoltarea calităţilor motrice:
b) forţa explozivă;
a) rapiditatea;
c) anduranţa (rezistenţa);
d) supleţea;
e) detenta
2. Au importanţa asanativă
3. Formează ţinuta corectă
4. Reglează greutatea corpului
5. Au însemnătate aplicativă
6. Dezvoltă calităţile volitive

II. Marşul sportiveste cel mai simplu mijloc de deplasare a omului, poate fi practicat la orice vârstă şi sex. La marşul ritmic şi îndelungat se includ toate grupele de muşchi, aproximativ 85%, se intensifică lucrul organelor sistemului cardiovascular, respirator, se intensifică schimbul de substanţe.

Concursurile la marşul sportiv se desfăşoară pe culoarele stadionului, pe şosele, alee şi se petrec la următoarele distanţe: 5 km, 10 km, 20 km şi 50 km.
În timpul marşului sportiv atletul nici pe un moment nu va pierde sprijinul cu solul, prin urmare va fi exclusă faza de zbor, fiindcă dacă va fi faza de zbor aceasta înseamnă trecerea la alergare. La încălcarea acestor reguli, atletul este exclus din concurs.
Alergările–cele mai răspândite exerciţii atletice, care sânt incluse la toate concursurile sportive.
În conformitate cu clasificarea în vigoare există 4 varietăţi ale alergării.

Alergările pe teren plat:

1) alergarea pe distanţe scurte (viteză): 60 m, 100 m, 200 m şi 400 m
2) alergările de semifond: 600 m, 800 m, 1000 şi 1500 m
3) alergările de fond; 3000 m, 5000 şi 10000m
Alergările cu obstacole:
1) alergarea de garduri la femei 50 m, 60 m, 100 m, 400 m, la bărbaţi 50 m, 60 m110 m şi 400 m
2) alergarea cu obstacole –3000 m la maturi şi 2000 m la juniori (la fiecare cerc sunt 5 obstacole dintre care unul este groapa cu apă).

Alergarea de ştafetă

La concursuri sunt incluse ştafete atât la bărbaţi, cât şi la femei: 4x100 m, 4 x 400 m ştafete clasice sunt şi ştafetele mixte: 100 m + 200 m + 400 m + 800 m sau 800 m +400 m + 200 m + 100 m.
Alergările în condiţiinaturale (pe teren variat) –aşa numit crosul, până la distanţa de 15 km.
Concursurile pe distanţele mai lungi de 15 km inclusiv maratonul (42 km 195 m) se desfăşoară pe şosea.
Săriturile
După scopul lor deosebim sărituri cu trecerea obstacolelor verticale şi orizontale şi anume:
Săriturile în înălţime,prin următoarele procedee: a) forfecare simplă, b) prin văl, c) răsturnare laterală, d) rostogolire ventrală, e) „Fosbury-flop”.
Săriturile în lungime, prin următoarele procedee: a) cu picioarele îndoite (ghemuit), b) extensat; c) forfecare.
Săritura triplă (triplusaltul)
Săritura cu prăjina

PROBELE DE ARUNCĂRI:
-aruncarea mingii mici
-aruncarea grenadei
-aruncarea greutăţii
-aruncarea suliţei
-aruncarea discului
-aruncarea ciocanului

Poliatloanele
Probele clasice la bărbaţi este decatlonul, iar la femei -heptatlonul. Aceste concursuri se desfăşoară pe durata a două zile, şi anume:
Decatlonul (bărbaţi):prima zi -alergarea 100 m, săritura în lungime din elan, aruncarea greutăţii, săritura în înălţime din elan, alergarea 400m.
În a doua zi se petrec alergarea 110 m garduri, aruncarea discului, săritura cu prăjina, aruncarea suliţei, alergarea 1500 m.
Heptatlonul (femei):
-Prima zi: alergare 100 m garduri, săritura în înălţime din elan, aruncarea greutăţii, alergare 200 m; -a doua zi -săritura în lungime din elan, aruncarea suliţei, alergare 800 m.

III. În procesul însuşirii disciplinelor didactice, în special a atletismului, studenţii vor acumula cunoştinţe teoretice şi metodice ale educaţiei fizice şi antrenamentului sportiv. Ei vor trebui să însuşească următoarele compartimente:
-bazele ştiinţifice şi organizazional-metodice ale sistemului de educaţie fizică;
-bazele general-metodice ale antrenamentului sportiv;
-bazele ştiinţifico-metodice, organizaţionale de dirijare şi metodele individuale de pregătire a sportivilor-atleţi de diferite vârste şi calificare sportivă;
-teoria şi practica contemporană a sportului atletic, orientările de bază şi rezultatele investigaţiilor ştiinţifice curente înregistrate în domenii tangenţiale;
-istoria evoluţiei atletismului ca probă de sport, a tehnicii exerciţiilor atletice, bazele metodicii instruirii şi antrenamentului sportiv, de asemenea metodica iniţială de pregătire la alte genuri de sport;
-bazele pedagogice generale, formele şi metodele educaţiei morale şi estetice a sportivilor.
Ţinând cont de sarcinile generale şi conţinutul cursului de atletism şi alte discipline, specialistul trebuie să poată efectua:
-planificarea,evidenţa, pregătirea multilaterală a atleţilor (fizică, tehnică, tactică, volitivă, morală) în dependenţă de particularităţile de vârstă, sex şi calificare sportivă;
-să manipuleze un larg arsenal de mijloace şi metode pentru dezvoltarea şi perfecţionarea calităţilor motrice de bază: forţă, viteză, rezistenţă, îndemânare şi mobilitate (supleţe).
-să dirijeze în cunoştinţa de cauză, ca profesionist, activităţile instructive şi de antrenament, de orientări diverse, în condiţii variate (în sală, pe stadion, pe teren variat), utilizând în mod creator cunoştinţele şi experienţa acumulată în procesul de instruire, practică pedagogică şi perfecţionare a măiestriei sportive;
-să poată executa ca model exerciţiile de atletism de bază;
-să soluţioneze în mod profesional problemele de orientare şi selectare a celor mai talentaţi copii din rândul tineretului, pentru activităţile de atletism;
-să realizeze activitatea ştiinţifică în domeniul atletismului, care are o mare importanţă teoretică şi practică, să utilizeze pe larg metodele avansate, inclusiv analiza fundamentală a literaturii speciale;
-să efectueze activitatea de organizare, arbitrare şi metodică în procesul pregătirii şi desfăşurării concursurilor şi manifestaţiilor sportive de masă cu caracter de asanare;
-să aplice în practică cunoştinţele medicale şi pedagogice, igienă a sportului, masajul sportiv şi reabilitarea sportivilor după traume;.
Prin urmare, compartimentele teoretice şi practice ale cursului de atletism, de rând cu alte discipline incluse în planul de studiu, asigură o bună pregătire a viitorilor specialişti pentru activitatea în cadrul diferitelor verigi ale sistemului de educaţie fizică.
BIBLIOGRAFIE:
1.N.G. Ozolin „Atletism”, Moscova, 1979
2.L.S. Homencov „Atletism”, Moscova, 1974
3.O.V. Kolodii „Atletismul” ,Chişinău, 1992
4.V.V.Uhov „Marşul sportiv”,S. Petersburg,1978
5.V.M. Abramov „Săriturile în lungime”,Moscova, 1981.